Nici nu vreau sa ma gindese prin ce calvar am trecut acum trei ani in urma. Totul a inceput de la saracia in familie. N-aveam unde sa lucrez nici eu si nici mama mea, tata insa era paznic avand un salariu mizer.
Intr-o primavara la noi in familie a inceput sa bantuie saracia. Atunci am hotarit sa-mi caut de lucru ca sa cistig si eu ceva, dar neavand unde, am inceput sa merg cu mama mea si inca doua vecine la prasit cu ziua, castigind cite 20 de lei pe zi fiecare. Acesti bani abia ne ajungeau de alimente. Aveam doua prietene care candva au fost colegele mele de clasa. Mereu ne intalneam si discutam. Intr-o zi una din ele ne-a sugerat ideea sa mergem si noi peste hotare, sa lucram citeva luni sa cistigam si noi ceva bani. Eram constienta ca mult timp nu puteam trai asa si negasind vre-un lucru stabil am acceptat aceasta idee. Auzind ca o persoana din satul vecin strange oameni tineri cc vor sa plece peste hotare la lucru si anume in Turcia.Am discutat cu dumnealui spunandu-i ca dorim si noi sa lucram, insa la un serviciu de incredere. Domnul respectiv parea un om ce inspira nadejde si ne-a spus ca vom lucra ca servitoare intr-o casa de batrini la care vom castiga cite 500-600 de dolari pe luna." Veti lucra impreuna si cu alte fete, totul va fi bine." Oferta ni se parea buna asa ca am acceptat toate trei si am hotarat sa ne facem documentele necesare. Eu insa am inceput sa studiez amanuntit si cit mai rapid limba turca cu scopul sa ma pot descurca mai bine la serviciu, dar totodata si cind ma voi duce intr-un magazin sau in alte imprejurari.
La data anuntata noi am plecat cu documentele si cu cele necesare noua cu rutiera spre Chisinau. De acolo plecand direct spre tara destinata. In drum spre Turcia am mers fetele cu baietii impreuna sa nu banuim ceva. Ajungand acolo ne-au intampinat patru persoane care ne-au repartizat.Doi oameni adulti au luat tinerii si au plecat, altii doi m-a luat pe mine si inca doua fete necunoscute care ne imprieteniseram pe drum. Ne-au urcat intr-un microautobuz si am mers vreo cinci ore pana langa o cladire nu prea voluminoasa , cu patru etaje de la periferia unui oras din Turcia.
Intrind in acea cladire, cei doi barbati au inceput a discuta ca trebuie sa ne vinda a doua zi unui bar de noapte din apropiere cu trei mii de dolari fiecare. Ne-au incuiat intr-o camera mica de la etajul doi ce era alcatuita dintr-un geam, un pat si doua scaune.
Fiind constienta de ce mi se poate intampla incepusem sa tremur, deveniseram palida si ma gandeam ca am ajuns marfa. Fetele erau nedumerite deoarece ele nu stiau nimic, insa din moment ce le-am informat ce ne asteapta si ce vor sa faca cu noi au inceput sa intre in panica. Eram la un pas de prapastie, insa mi-am luat inima-n dinti, m-am apropiat de geam cu gandul sa sar de la etajul doi: si mi-am zis: "ori mor ori ma salvez singura fiindca altcineva nu este, dar nu voi deveni niciodata prostituata."
Fiind deja tarziu am deschis incet geamul chinuindu-ma vre-o jumatate de ora si depasind frica am sarit, lovindu-ma zdravan la piciorul si mana stanga. Am stat jos vre-o 5-10 min. si cu toate ca aveam o durere insuportabila am inceput sa merg cit puteam de repede pe sub cladiri, pe dupa arbusti cautind vre-un adapost ca sa nu ma vada cineva sau sa dea de urmele mele.
Mergand asa pe drum vre-o ora sau doua, la un moment dat am observat un magazin mic si simplu in felul sau. Intrind inauntru am observat ca cumparatori nu erau, iar vinzatoarea era o femeie in virsta, spre norocul meu, doamna find o fire blajina si buna la suflet, ceea ce se vedea pe fata ei.
I-am cerut ajutor mintind ca m-am ratacit de colectivul meu cazind intr-un sant din apropiere ce-l vazuseram cand fugeam. Doamna m-a crezut, mi-a dat putin sa maninc dupa care m-a prezentat fiului sau Halin care era patronul magazinului. Stiam putin limba turca, dar ma descurcam in asa fel ca ma intelegeau bine si eu la fel. Am stat la ei doua zile, ajutindu-i cu ce puteam, spalam pe jos, stergeam praful, aranjam, totul pe gratis, insa fiind multumita ca scapaseram de traficanti avind un adapost si ce manca. Doamna insa numai vindea produsele, eu faceam celalalt lucru al ei. In a treia zi le-am spus ca vreau sa ma intorc inapoi, in tara din care am plecat. Halim, cu care ma imprieteniseram a spus ca ma va ajuta, dar cu conditia sa ma casatoresc cu el. Era un om educat si ma gindeam si mai repede acasa unde ma simt in siguranta asa ca am acceptat.
Ma intelegeam bine cu familia lui, deoarece niciodata nu le ieseam din cuvint, insa totodata lucram servitoare la magazinul sotului meu, deja castigand cate 300 de dolari pe luna pe care ii expediam acasa prin banca. Peste un an am nascut un baietel caruia i-am pus numele tatalui sau.
Despre acele doua fete ce ramasesera in acea camera din care "zburasem" nu stiam nimic si deseori noaptea ma gindeam la ele. Atunci eram intr-o situatie oribila, ma gindeam doar la mine, punandu-mi in pericol chiar si viata mea. Ele insa au ramas sau poate s-au decis sa sara? Ma gindeam deseori si la prietenele mele - oare unde au ajuns? Ce s-a intimplat cu ele? care-i destinul lor? Peste aproape un an i-am povestit familiei ce mi-o facuseram prin ce primejdie am trecut, ma hotarasem sa dau o plangere vre-unui centru de politie, insa era prea tarziu, totul disparusera, nu mai era nimic chiar si acea camera era distrusa, parasita."
Metodele de exploatare sunt din cele mai diverse si mai crude. Scopul traficantilor este de a obtine sume cat mai enorme de bani din exploatarea victimelor pe o perioada cat mai indelungata de timp.
In concluzie, daca luam in consideratie toate aceste conditii: victima este intr-o tara straina, izolata aflindu-se in imposibilitatea de a comunica cu cei apropiati, i s-au luat documentele de identitate, este dezorientata datorita schimbarilor permanente de adrese sau de localitate, este supusa unor abuzuri fizice, sexuale repetate, nu poate cere ajutorul politiei pentru ca se teme de consecinte, este obligata sa ofere servicii sexuale periculoase, risca sa se imbolnaveasca lucrand zilnic cu un numar mare de ore, este supusa unui regim de amenintari si represalii indreptate impotriva ei sau familiei ei. Iata de ce foarte putine victime incearca sa evadeze.
O felicit pe aceasta tanara pentru curajul ei....Nefericirea este ca nu multe fete /persoane aflate in situatia ei indraznesc sa isi apere integritatea...
RăspundețiȘtergere